Directiva Uniunii Europene referitoare la modificarea legislației copyright-ului, care conținea și controversatul Articol 13, a provocat numeroase reacții atât în mediul online, cât și din partea unor figuri importante din lumea juridică.

În date de 20 iunie 2018, Comisia pentru Afaceri Juridice (JURI) a Uniunii Europene a adoptat propunerea parlamentarului european Axel Voss, decizie care determinat alți numeroși parlamentari să propună votarea acestuia în plen.

La ședința din 5 iulie 2018, el a fost rediscutat și respins cu un număr de 318 de voturi împotrivă și 278 pentru. În urma acestei decizii, reformele Uniunii Europene cu privire la legea copyright-ului vor fi dezbătute din nou în luna septembrie a acestui an, oferind astfel mai mult timp legislatorilor să modifice regulamentele, luând în considerare încadrarea sa într-o eră a internetului.

Directiva propusă a întâmpinat critici acerbe din partea experților legislativi și a grupurilor pentru protecția drepturilor digitale, care au considerat potențiala legislație o simplă mască a cenzurii. Principalul punct vizat este Articolul 13, care urmărește reglementarea conținutului protejat de către așa-numiții „furnizori de servicii ale societăților informaționale” (ISSPs), care stochează și oferă acces la materialele încărcate de utilizatori.

La suprafață, directiva a fost văzută ca o acțiune a Uniunii Europene de corectare a disparității dintre veniturile generate de titularii conținutului protejat și platformele online care stochează acest conținut. Ea a fost susținută de o serie de personalități importante din industria muzicală, cum ar fi și Sir Paul McCartney.

Cu toate acestea, punctul de conflict a fost creat de modalitățile propuse de rezolvare a problemei. Pentru a dobândi o imagine mai clară asupra motivelor dezbaterii aprinse cu privire la această legislație, vom răspunde în continuare întrebărilor esențiale.

Ce este Articolul 13?

Articolul 13, conținut în Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de autor pe piața unică digitală, reprezintă o încercare de a redefini legea copyright-ului în contextul erei digitale. El vizează interacțiunea dintre deținătorii drepturilor de autor și platformele online, obligându-i pe cei din urmă să impună reglementări mai stricte în privința conținutului protejat.

Potrivit acestui document, furnizorii platformelor trebuie să ia „măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii”.

La o primă impresie această directivă nu pare să încalce drepturi fundamentale sau să limiteze accesul online la informație. Cu toate acestea, vom vedea în continuare problemele sale majore.

De ce a stârnit Articolul 13 reacții negative?

Criticii directivei susțin cu tărie că ea încalcă drepturile fundamentale ale utilizatorilor, contrazice normele stabilite anterior în Directiva Uniunii Europene privind Comerțul Electronic și, în general, înțelege eronat modul în care oamenii consumă conținut pe internet. Existența conținuturilor generate de utilizatori, cum ar fi meme-urile și remix-urile, este pusă în pericol, deoarece ele pot fi considerate încălcări ale dreptului de autor.

În conformitate cu propunerea legislativă, platforme precum Google și Facebook vor fi obligate să utilizeze sisteme de filtrare ale conținutului considerat a încălca drepturile de autor. Publicațiile independente de media vor fi nevoite să plătească pentru dreptul de a distribui articole și alte conținuturi ale organizațiilor de știri, ceea ce poate crea o taxă pe link. Acest lucru va avea un efect dăunător asupra unor platforme precum Google, Twitter și Facebook, care se bazează pe distribuirea conținutului de știri, a imaginilor și a videoclipurilor.

Articolul stipulează că aceste ISSPs vor trebui să elimine materialele create de o altă persoană decât cea care le încarcă. În mediul online însă, această cultură a remix-ului și a reproducerii este esențială pentru comunitățile online. Ea este definită larg prin termenul de fair use, care permite utilizarea părților de conținut fără încălcarea drepturilor de autor și fără permisiunea deținătorilor, în vederea criticii, a parodierii, a reportajului sau a informării. Noile regulamente ar pune în pericol însă acest concept legal.

Cine sunt detractorii Articolului 13?

Ca răspuns la propunerea legislativă, 70 de figuri centrale ale industriei tehnologice, printre care inventatorul World Wide Web, Tim Berners-Lee și co-fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales, au semnat o scrisoare împotriva sa, atrăgând atenția că directiva poate distruge internetul. Astfel, există pericolul ca acesta să fie transformat dintr-un mediu dechis de distribuție și inovație într-un instrument de control și supraveghere.

Ca protest la adresa Articolului 13, versiunile spaniole și italiene ale Wikipedia au blocat accesul userilor la platforme pentru câteva zile, afirmând că acesta va impune noi bariere pentru distribuirea de conținut.

Mozilla, compania care a creat browserul Firefox, reprezintă un alt oponent al directivei, susținând faptul că ea va ușura nejustificat filtrarea și blocarea conținutului online.

Conform Copybuzz, o inițiativă în privința copyright-ului, legea ar putea afecta de asemenea startup-urile digitale din Uniunea Europeană. Într-un comunicat extins, ei afirmă că motivele de operare ale startup-urilor în această regiune vor fi practic inexistente, ele putând să aleagă un loc cu legi corespunzătoare erei digitale. Mai mult, investițiile în companiile care operează în Uniunea Europeană vor fi reduse, deoarece obligația de filtrare și auto-cenzură scade atractivitatea lor.

Noua directivă pune în pericol drepturile și libertățile fundamentale. Institutul Max Planck pentru Inovație și Competiție a atras atenția asupra faptului că anumite paragrafe ale Articolului pot da naștere comportamentului abuziv din partea unor platforme, afectând libertățile de expresie și de informare ale utilizatorilor.

În aceeași direcție, 56 de academicieni ale unor universități de renume din întreaga lume au publicat un set de recomandări, concluzionând în același timp că articolul este incompatibil cu drepturile și libertățile fundamentale. Filtrarea conținutului în această manieră ar însemna încălcarea libertății de expresie garantată prin Articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Cine sunt susținătorii Articolului 13?

Cu toate că reacțiile la noua propunere legislativă au fost în mare parte negativă, există și persoane și instituții care susțin implementarea directivei.

Printre acestea se află și Paul McCartney, fostul membru al trupei Beatles, care citează refuzul unor platforme de a compensa artiștii pentru video-urile publicate de diverși utilizatori. În scrisoarea în care își exprimă suportul pentru lege, el afirmă și faptul că aceasta ar putea rezolva diferența de valoare creată între câștigul platformelor și sumele pe care ele le plătesc creatorilor de conținut.

Fostul parlamentar britanic și actualul CEO al UK Music, Michael Dugher, a exprimat și el suportul pentru legea copyright-ului, acuzând platforme ca Google de discriminarea creatorilor și investitorilor care generează muzica distribuită pe Youtube. De asemenea, el acuză dezinformarea susținută de către companiile mari cu privire la noua legislație.

Care este viitorul Articolului 13?

Indiferent de intențiile Directivei privind dreptul de autor pe piața unică digitală, următorul pas este dezbaterea ei în luna septembrie, când o reinterpretare a acesteia va putea fi oferită de legislativul Uniunii Europene.

Chiar dacă ea a fost concepută pentru a preveni streaming-ul online al conținutului audio și video piratat, legea înglobează toate materialele online, cum ar fi imagini, video-uri, software-uri, coduri și conținut scris. Un caz extrem este cel al meme-urilor, care ar putea fi interzise din cauza uzului materialelor ce intră sub egida copyright-ului.

Soluționarea acestui conflict trebuie să ia în considerare ambele părți: utilizatorii (și drepturile lor fundamentale) și creatorii (împreună cu dreptul la materialele create).